subscribe to the RSS Feed

Get Adobe Flash player

Friday, December 15, 2017

Ce mi-a plăcut şi ce nu mi-a plăcut la Veneţia (prima parte)

Posted by admin on April 4, 2012

0 Flares 0 Flares ×

Ajungi în Veneţia trecând cu maşina, cu trenul sau cu autocarul peste un pod lung de câţiva kilometri construit de Mussolini. Te întâmpină imediat o parcare imensă plină de autocare cu turişti roind în jur, agaţaţi de bagaje, agăţati de aparatele foto.

Am lăsat maşina într-o parcare subterană şi apoi am ieşit din nou la lumină.
“Încotro?”
“Trecem podul din faţă şi ţinem dreapta către Piazza San Marco, acolo merg toţi.

E încă prea dimineaţă, am plecat din Milano la 6:30 şi ne-a luat puţin peste două ore să ajungem aici. Se deschid primele tarabe, se aud oameni strigând şi gondolieri agâţând clienţi ca taximetriştii din Gara de Nord. Prietena din Veneţia încă nu s-a trezit şi avem un prilej bun să ne pierdem printre acele străduţe fără niciun ghid, fără nicio orientare.

Dincolo de clădirile medievale şi străduţele înguste, singurul lucru veneţian sunt bărcile matinale care străbat canalele pe rutele clasice de aprovizionare. Bărci pline cu baxuri şi pline de lăzi cu fructe. Îţi ia un alt sfert de oră să realizezi că pungile cu gunoaie strânse la mal vor fi luate tot de alte bărci matinale a căror absenţă ar sufoca neigienic oraşul.

Primii veneţieni întâlniţi sunt comercianţii, gondolierii şi gunoierii care plimbă printre turişti împingând nişte cărucioare verzi şi strigând:  Attenzione!

Afară sunt 20 de grade, dar între ziduri simţi frigul şi umezeala. Un cuplu de spanioli s-a oprit pe un pod şi mă roagă să le fac o poză  întinzându-mi un Iphone.

Pierduţi pe alei medievale întâlnim primele magazine. Massimo Dutti, patiserii locale, câteva croitorii şi nelipsitele magazine cu suvenituri – mult kitsch şi preţuri mari (de ce ai da 4 euro pe un magnet de frigider făcut în China?).

Ajungem – fără să vrem – la Ponte di Rialto umplut până la refuz de turişti îngrămădiţi ca la concertele unui superstar să facă poze cu ei, între ei sau fără ei. Sunt ironic, dar imediat după acest gând, observ că mi s-a umplut cardul cu atâtea poziţii risipite. Am noroc, Rialto este o zonă plină cu bazaruri, găsesc un magazin unde, printre altele,  turiştii pot lăsa telefoane şi aparate foto la încarcat. Cumpăr un card de 2 GB la 18 euro.

Lăsând în urmă terase însorite unde chelneri indieni te invitau la masă, ne pierdem din nou pe acele alei răcoroase în direcţia Piazza San Marco pe care o găsim la fel de plină de turişti. De ce este atât de aglomerat, este abia 10 dimineaţa?

Prietena veneţiancă – de fapt, o moldoveancă simpatică mutată de 8 ani în Veneţia – mă sună într-un final.

Mai multe poze din Veneţia găseşti aici.

Acestă primă călătorie dineuropa.ro a fost realizată în parteneriat cu FordPrestigio și Orange, cu sprijinul TPU și Ze List

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×
Print

Comments

One Response to “Ce mi-a plăcut şi ce nu mi-a plăcut la Veneţia (prima parte)”

Leave a comment, and if you'd like your own picture to show up next to your comments, go get a gravatar!

home | top

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×