subscribe to the RSS Feed

Get Adobe Flash player

Monday, August 21, 2017

Cum am învăţat matematică în Italia

Posted by admin on April 9, 2012

Oprim la o benzinărie prăfuită de pe A4 în acea dimineaţă în care am plecat de la Milano la Veneţia. O vânzătoare la vreo 40 de ani şi un şofer de TIR stăteau de vorbă de o parte şi de alta a unei tejghele mizere.

Cerem un pachet de Marlboro roşu.
“Cinci euro”
Aveam un pumn de monede şi înşir câteva pe tejghea.

Femeia abia se mişcă, mă mai uit în jur, întreb dacă au cafea şi cer una.
“Şase euro”

Bănuiesc că mi-a făcut totalul şi mai pun un euro pe masă.
“Şase euro”

Îi explic că i-am dat cinci euro şi acum am mai pus încă unul, dar nu e mulţumită. Repetă încă o dată, eu tot nu înţeleg şi atunci mi-a trântit cea mai condescendentă replică pe care am primit-o în toată călătoria prin Italia:

“La matematica non è questione di opinione”

Abia atunci realizez că doar cafeaua face şase euro. Îi zâmbesc a mirare, îi mulţumesc refuzând cafeaua cu spumă de aur şi ies ducându-mi cu mine toate orele de matematică şi toate minutele de limbă italiană.

Mai multe poze găseşti aici.

Acestă primă călătorie dineuropa.ro a fost realizată în parteneriat cu FordPrestigio și Orange, cu sprijinul TPU și Ze List

Ce mi-a plăcut şi ce nu mi-a plăcut la Veneţia (prima parte)

Posted by admin on April 4, 2012

Ajungi în Veneţia trecând cu maşina, cu trenul sau cu autocarul peste un pod lung de câţiva kilometri construit de Mussolini. Te întâmpină imediat o parcare imensă plină de autocare cu turişti roind în jur, agaţaţi de bagaje, agăţati de aparatele foto.

Am lăsat maşina într-o parcare subterană şi apoi am ieşit din nou la lumină.
“Încotro?”
“Trecem podul din faţă şi ţinem dreapta către Piazza San Marco, acolo merg toţi.

E încă prea dimineaţă, am plecat din Milano la 6:30 şi ne-a luat puţin peste două ore să ajungem aici. Se deschid primele tarabe, se aud oameni strigând şi gondolieri agâţând clienţi ca taximetriştii din Gara de Nord. Prietena din Veneţia încă nu s-a trezit şi avem un prilej bun să ne pierdem printre acele străduţe fără niciun ghid, fără nicio orientare.

Dincolo de clădirile medievale şi străduţele înguste, singurul lucru veneţian sunt bărcile matinale care străbat canalele pe rutele clasice de aprovizionare. Bărci pline cu baxuri şi pline de lăzi cu fructe. Îţi ia un alt sfert de oră să realizezi că pungile cu gunoaie strânse la mal vor fi luate tot de alte bărci matinale a căror absenţă ar sufoca neigienic oraşul.

Primii veneţieni întâlniţi sunt comercianţii, gondolierii şi gunoierii care plimbă printre turişti împingând nişte cărucioare verzi şi strigând:  Attenzione!

Afară sunt 20 de grade, dar între ziduri simţi frigul şi umezeala. Un cuplu de spanioli s-a oprit pe un pod şi mă roagă să le fac o poză  întinzându-mi un Iphone.

Pierduţi pe alei medievale întâlnim primele magazine. Massimo Dutti, patiserii locale, câteva croitorii şi nelipsitele magazine cu suvenituri – mult kitsch şi preţuri mari (de ce ai da 4 euro pe un magnet de frigider făcut în China?).

Ajungem – fără să vrem – la Ponte di Rialto umplut până la refuz de turişti îngrămădiţi ca la concertele unui superstar să facă poze cu ei, între ei sau fără ei. Sunt ironic, dar imediat după acest gând, observ că mi s-a umplut cardul cu atâtea poziţii risipite. Am noroc, Rialto este o zonă plină cu bazaruri, găsesc un magazin unde, printre altele,  turiştii pot lăsa telefoane şi aparate foto la încarcat. Cumpăr un card de 2 GB la 18 euro.

Lăsând în urmă terase însorite unde chelneri indieni te invitau la masă, ne pierdem din nou pe acele alei răcoroase în direcţia Piazza San Marco pe care o găsim la fel de plină de turişti. De ce este atât de aglomerat, este abia 10 dimineaţa?

Prietena veneţiancă – de fapt, o moldoveancă simpatică mutată de 8 ani în Veneţia – mă sună într-un final.

Mai multe poze din Veneţia găseşti aici.

Acestă primă călătorie dineuropa.ro a fost realizată în parteneriat cu FordPrestigio și Orange, cu sprijinul TPU și Ze List

Oameni citind prin Europa

Posted by admin on April 2, 2012

Mi-ar fi fost greu să nu fiu atent la acest aspect și să nu surprind în poze oameni citind în toate locurile posibile. Pe iarbă, în parcuri, pe treptele de la Domul din Milano, la marginea Lacului Como sau într-o salvare.

Pozele au fost selectate din trei galerii foto: Nordul Italiei, Bergamo, Veneția.

Acestă primă călătorie dineuropa.ro a fost realizată în parteneriat cu FordPrestigio și Orange, cu sprijinul TPU și Ze List.

Detaliile financiare ale primei călătorii dineuropa.ro

Posted by admin on

De regulă, sunt destul de dezordonat, însă de data aceasta am încercat să-mi fac temele. Atât cu privire la documentare, cât și în ce privește partea economică. Pentru prima călătorie, estimasem un buget de 700 de euro, dar, cum era de așteptat, l-am depășit.


În primul rând, pe net am citit unele prețuri, iar la fața locului am găsit alte costuri (de regulă, mai mari). Am dat 1,49 euro pe litrul de benzină în Slovenia, iar în Italia am alimentat (și) de la benzinării care afișau 1.9 euro pe litru.

Am mai intrebat în stânga și-n dreapta și am găsit benzinării mai retrase (în Milano sau în jurul Lacului Como) unde prețurile erau mai decente: 1,6 euro/l, însă în mare parte am depins de ce găseam pe autostradă (unde prețurile erau mai mari).

Apoi a existat costul vignetelor. Am plătit 32 de euro pentru Slovania și Ungaria (7 și 10 zile), iar Italia toate taxele de autostradă m-au ajuns în jur de 70 de euro. Doar din Milano până în Veneția am plătit 18 euro.

Am încercat și trasee paralele cu autostrada (nu neapărat din cauza costurilor) în cautare de locuri pitorești și sate tipic italiene, însă după 2 ore simți că nu merită. Am încercat să facem Trieste – Veneția pe câteva drumuri naționale, dar totul tinde să devină o experiență obositoare.

Aglomerație, localități dese, limite de viteze la tot pasul, linii continue aproape peste tot și, cel mai stresant lucruri, plin de sensuri giratorii. GPS-ul vorbea întruna, vezi că vine un sens giratoriu, te apropii de un sens giratoriu, take the third exist, take the second exit, next roundabout in half a mile și tot așa. La final, când m-am uitat pe hartă, făcusem 70 de kilometri în două ore jumătate.

Parcările. În Milano, unde înnoptam, găsisem o parcare liberă, însă peste tot unde am fost am plătit parcările. De regulă, 1-1,7 euro/oră) și… 18 euro pentru 6 ore în Veneția. Aici fusese un caz special. Știam că nu e indicat să te duci până în buza orașului, dincolo de pod, însă eram cu mașina plină de bagaje și pachete și n-am avut tăria să o las oriunde. În Mestre, aș fi găsit locuri mult mai ieftine, însă aș fi vizitat Veneția cu gândul la mașină.

Biletele de intrare. De la 5 la 10 euro, cu excepția San Siro (turul stadionului și muzeul) unde un bilet a costat 13 euro.

Au fost 5.800 de kilometri parcurși cu o medie de 6,8l/100 km, cu un Ford Focus foarte ofertant ca dotări. În total, costul acestei călătorii de o săptămână prin nordul Italiei – în doi – a fost de 1.000 de euro minus 30 de euro cu care m-am întors în buzunar.

Dincolo de această bucătărie internă, m-a interesat contabilitatea primei călătorii dineuropa.ro și pentru a plănui mai bine costurile celor viitoare (Slovenia, Tirolul, Provence, Bavaria, Toscana etc.)

Vorba unui amic care a spart 1.000 de euro în trei zile la Paris: “Ai ieșit ieftin!”

Nu știu dacă am ieșit ieftin sau scump, dar știu că este un cost acceptabil pentru o călătorie de o săptămână în care nu prea am avut restricții (ce facem mâine, ce cumpărăm, unde mergem azi).

Acestă primă călătorie dineuropa.ro a fost realizată în parteneriat cu FordPrestigio și Orange, cu sprijinul TPU și Ze List.

Bergamo: cel mai frumos oraş

Posted by admin on March 30, 2012

Nu mai ţin minte cine îmi spusese dacă poţi, opreşte-te puţin şi-n Bergamo, însă a fost recomandarea perfectă.

Am pornit într-o dimineață senină din Milano către Bergamo, la o distanță de 50 km, pe o autostradă aglomerată și însorită.

Cum am ieșit de pe autostradă, am întâlnit practic două orașe: Città Bassa (orașul de jos) și Città alta (orașul de sus). Ca turişti, ne-a interesat Città alta, partea veche din Bergamo. Cele două “oraşele” sunt legate de un funicular, însă de această dată am preferat să urcăm cu maşina pe o şosea de-a lungul acelor ziduri medievale mărginite de multă verdeaţă şi case cochete.

Am rămas impresionat pentru că nu văzusem Bergamo accentuat ca o destinaţie atractivă într-o zonă unde majoritatea turiştilor preferă Milano, Verona sau Padova.

Città alta este vechea cetate medievală care a supravieţuit secolelor aproape intactă şi care oferă turiştilor de toate: clădiri vechi, străzi înguste, piaţete (Piazza Vecchia), biserici (Basilica di Santa Maria Maggiore), magazine, terase şi acele mici pizzerii tradiţionale care au în spate pasiunea afacerilor de familie.

Am parcat mașina la marginea zidurilor, deasupra orașului nou, și am bătut la pas aproape o zi întreagă un loc mirific despre care citisem fugitiv în acele ghiduri turistice care mi-a căzut în mână. Pentru mine, a rămas cel mai frumos oraș vizitat în acestă excursie. Cât despre Veneția, revin zilele următoare cu poveștile adunate acolo.

Mai multe poze din Bergamo găseşti aici.

Acestă primă călătorie dineuropa.ro a fost realizată în parteneriat cu FordPrestigio și Orange, cu sprijinul TPU și Ze List.